Îmi cunosc copilul?
MOTTO : „Educaţia copiilor e un lucru gingaş… Când duce la rezultate, ea n-a fost decât luptă şi grijă; când nu reuşeşte, durerea nu mai cunoaşte margini.” Democrit.
Niciodată nu este prea târziu să fiţi părinţi buni şi să inspiraţi cooperare copiilor voştri. Trebuie să învăţaţi care sunt nevoile copiilor.
Învăţând să accepte şi să înţeleagă limitele impuse de părinţi şi de lume, copiii învaţă să se dezvolte, învaţă deprinderi esenţiale de viaţă ca: iertarea, capacitatea de a amâna primirea răsplatei, acceptarea, cooperarea, creativitatea, compasiunea, curajul, perseverenţa, autocorecţia, preţuirea de sine, independenţa şi abilitatea de a se orienta singuri.
De exemplu:
Copiii nu învaţă să ierte, dacă nu există cineva care să ierte.
Copiii nu învaţă să-şi dezvolte răbdarea sau să amâne primirea unei răsplate, dacă totul le vine de-a gata, imediat ce doresc ceva.
Copiii nu învaţă să-şi accepte imperfecţiunile, dacă toată lumea din jur este perfectă. • Copiii nu învaţă să coopereze, dacă întotdeauna totul merge aşa cum vor ei.
Copiii nu învaţă să fie creativi, dacă nu sunt lăsaţi să facă nimic. • Copiii nu învaţă ce este mila şi respectul, dacă nu simt şi ei durere.
Copiii nu învaţă să fie curajoşi şi optimişti, dacă nu se confruntă cu greul.
Copiii nu învaţă să se corecteze singuri, dacă nu au dificultăţi, eşecuri, sau nu fac greşeli.
Copiii nu învaţă să se conducă singuri, dacă nu au ocazia să reziste unei autorităţi şi / sau dacă nu obţin ceea ce vor.
Copiii nu-şi pot dezvolta perseverenţa şi puterea, dacă totul este uşor. • Copiii nu-şi pot dezvolta independenţa, dacă nu trec prin experienţa excluderii sau a respingerii.
Articol redactat:
Sociolog.Claudiu Lăzeanu