Într-o societate în continuă mişcare şi transformare, în care grija zilei de mâine este cea mai importantă problemă, o societate în care majoritatea oamenilor nu-şi urmăresc decât propriile câştiguri şi interese, copilul de cele mai multe ori nu îşi gaseşte locul pe care ar trebui să îl ocupe.
Părinţii, prinşi în această lume a schimbării ca prime persoane care trebuie să se îngrijească de creşterea, siguranţa şi educarea copilului, nu reuşesc întotdeuna să facă faţă la toate cerinţele şi nevoile unui copil recurgând de cele mai multe ori la comportamente care afectează grav dezvoltarea armonioasă a acestuia.
Interesul pentru protejarea copilului atunci când acesta se află într-un mediu neprielnic unei dezvoltări corespunzătoare este relativ recent, la ora actuală copilul fiind privit ca o fiinţă cu drepturi depline, aflată sub protecţia şi îngrijirea părinţilor.
Copilul este o persoană cu drepturi: la intimitate, la educaţie, la identitate, la sănătate, la viaţă privată. Cu toate acestea, există momente când aceste drepturi sunt încălcate tocmai de acele persoane care au obligaţia de a-l îngriji: părinţii.
Violenţa asupra copilului a fost o problemă dezbătută în numeroase lucrări de specialitate sociologice şi psihologice. Cercetările recente au demonstrat faptul că în societatea românească, la ora actuală, calitatea vieţii copilului s-a înrăutăţit, observându-se o creştere alarmantă a numărului de copii supuşi abuzului sau neglijării precum şi o înmulţire a consecinţelor acestor situaţii ca absenteismul şcolar şi delincvenţa juvenilă. Toate aceste aspecte ale violenţei asupra copilului se manifestă atât la nivel societal cât, mai ales, la nivel familial.

Articol redactat:
Sociolog.Claudiu Lăzeanu